SIMULARE BACALAUREAT 2014. Elevii din clasa a XI-a, profilul real, au sustinut, luni, simularea examenului de bacalaureat la proba de LIMBA SI LITERATURA ROMANA. - See more at: http://stirile.rol.ro/bacalaureat-2014-eseul-incredibil-scris-de-o-eleva-la-simularea-examenului-de-limba-romana-913135.html#sthash.vtNY6wub.dpuf
SIMULARE BACALAUREAT 2014. Elevii din clasa a XI-a, profilul real, au sustinut, luni, simularea examenului de bacalaureat la proba de LIMBA SI LITERATURA ROMANA.
O adolescenta din Valcea a reuşit sa isi impresioneze PROFESORUL corector cu ce a scris in lucrarea sa de la SIMULAREA PENTRU BACALAUREAT 2014. Tocmai de aceea, eleva a primit si un raspuns din partea dascalului.
Profesorul din Valcea a avut parte de o surpriza placuta in timpul corectarii unei lucrari la SIMULAREA PENTRU BACALAUREAT 2014, la proba pentru LIMBA ROMANA.
Iata ce a raspuns l eleva din clasa a XI-a la subiectul III al SIMULARII pentru BACALAUREAT 2014. "Printre lucrarile corectate, gasesc un text al unei eleve careia as fi onorat sa ii fiu profesor. In el regasesc multe dintre erorile pe care le comit eu insumi in fata claselor la care predau. Asadar, textul urmator este o incurajare publica adresata elevilor mei; daca au astfel de opinii (acestea sau altele!), as fi bucuros sa le ascult.
Din pacate, textul urmator nu a putut fi punctat pentru ca (previzibil, nu-i asa?!) el nu corespunde cerintei si baremelor de corectare. Daca n-ar fi fost asa, punctajul acordat de mine ar fi fost maxim. Pe langa concizie, ironie si originalitate (toate, calitati ale stilului), gasesc aici si o mostra de gandire critica", spune Ovidiu Ivancu pe blog. La subiectul al treilea, elevii au avut de redactat un eseu de 600-900 de cuvinte in care sa prezinte particularitaţile de construcţie a unui personaj dintr-o comedie studiata.
IATA CE A SCRIS ELEVA LA SUBIECTUL III de la SIMULAREA LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA
"Nu am studiat comedia la clasa, dar pot sa prezint relatia intre un elev si oricare profesor. Nu vreau sa generalizez, asa ca o sa profit de ocazia asta si o sa spun un secret.
Nu ma intereseaza atat de mult materia pe care o preda cineva, cat ma intereseaza omul din fata mea. Am o profesoara care, in cele 50 de minute petrecute la clasa pe saptamana, nu zambeste absolut deloc. Sunt aproape doi ani de cand se intampla asta si la un moment dat prezenta ei a devenit epuizanta. Am ajuns sa fac tot posibilul sa-i evit orele, astfel incat sa evit depresia in care intru dupa ora. Sunt o persoana mai sensibila, totul in jur ma afecteaza. Doamna diriginta a intrat la ora intr-o zi si, dupa ce s-a uitat putin la noi, ne-a cerut sa nu mai fim atat de veseli. Poate ca exagerez, poate o sa ma aleg cu o pedeapsa mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme in care si dumneavoastra ati trait adolescenta, stiti cum e. Poate va aduceti aminte de momentele de tristete sau de pasele proaste. Țin sa va anunt ca exista si acum, iar data viitoare, cand o sa mergeti intr-o clasa, uitati-va mai atent la sufletele prezente si nu uitati ca nu pentru toti e usor si uneori tot ce ne lipseste e o privire incurajatoare. Stiu ca fericirea nu e o materie si nu doriti sa predati asa ceva.
Ne amintim de fiecare om care a trecut prin liceu; vrem sa ne amintim de bine. Nu o sa-mi amintesc definitia romanului sau a schitei, dar o sa-mi aduc aminte de acea zi in care v-ati permis sa lasati materia deoparte pentru a ne cunoaste, pentru a ne aminti ca nu e prea tarziu sa vedem fiinta umana", a scris eleva in lucrarea sa.
RASPUNSUL PROFESORULUI LA ESEUL ELEVEI
"Da, stim cum e adolescenta, insa o cunoastem acum doar teoretic. Memoria noastra e usor disfunctionala; ne imaginam intotdeauna ca am fost adolescenti mai responsabili decat voi, ne inchipuim ca toata adolescenta noastra a fost petrecuta prin biblioteci, ca eram cuprinsi de o sete nemarginita de cunoastere. Daca am fi sinceri cu noi insine, ar trebui sa admitem ca nu eram deloc asa. Asadar, invata sa iti ignori profesorii atunci cand iti cer sa nu mai fii vesela. Invata sa fii selectiva. Nu te impovara cu propriile noastre depresii, atunci cand, nemaireusind sa le facem fata, le aducem in fata clasei. Sensibilitatea e o calitate si daca vreunul dintre noi, profesorii, iti spune ca nu e asa, ignora-l! Fara agresivitate, fara revolta exterioara, doar cu zambetul superior al aceluia care intelege ca noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigiditatile noastre.
Nicio pedeapsa nu trebuie sa te faca sa-ti pierzi libertatea interioara de a gandi asa cum vrei, asa cum crezi! Limba si Literatura Romana, ai dreptate, nu se reduce la definitia romanului si a schitei. Trebuie sa vi le dictam in caiete pentru ca unii considera ca ele sunt esentiale si le-au trecut in programa de bacalaureat. Literatura romana e un obiect care trebuie sa iti stimuleze sensibilitatea, nu s-o inhibe. Daca nu reusim sa o predam asa, inseamna ca noi suntem cei vinovati, nu materia in sine. Daca suntem si preferam sa ne comportam ca niste dinozauri, nu ne lua in seama! Dinozaurii isi imagineaza ca lumea le apartine, insa, in cele din urma, ea apartine celor ca tine!
Fericirea nu poate fi predata de catre noi. Prin natura meseriei, prin faptul ca trebuie sa ne ducem existenta cu salarii cuprinse intre 200 si 400 de euro (lucru de care voi nu va faceti vinovati!) si, nu in ultimul rand, prin faptul ca, pur si simplu, suntem mai batrani, noi ne aflam in situatia nu de a preda fericirea, ci de a o invata de la voi. De data asta, voi sunteti profesorii! Daca vedeti ca suntem prea incapatanati ca sa invatam ceva de la voi, procedati asa cum facem si noi. Treceti-ne cate un doi in catalogul vostru personal, incercati sa ne faceti sa intelegem ceva, iar daca nu vom reusi, lasati-ne corigenti si mergeti mai departe! Lumea noastra e aproape de apus, a voastra abia daca a trecut de rasarit", a scris Ovidiu Ivancu.
"Nu am studiat comedia la clasa, dar pot sa prezint relatia intre un elev si oricare profesor. Nu vreau sa generalizez, asa ca o sa profit de ocazia asta si o sa spun un secret. Nu ma intereseaza atat de mult materia pe care o preda cineva, cat ma intereseaza omul din fata mea. Am o profesoara care, in cele 50 de minute petrecute la clasa pe saptamana, nu zambeste absolut deloc.
Sunt aproape doi ani de cand se intampla asta si la un moment dat prezenta ei a devenit epuizanta. Am ajuns sa fac tot posibilul sa-i evit orele, astfel incat sa evit depresia in care intru dupa ora. Sunt o persoana mai sensibila, totul in jur ma afecteaza. Doamna diriginta a intrat la ora intr-o zi si, dupa ce s-a uitat putin la noi, ne-a cerut sa nu mai fim atat de veseli. Poate ca exagerez, poate o sa ma aleg cu o pedeapsa mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme in care si dumneavoastra ati trait adolescenta, stiti cum e.
Poate va aduceti aminte de momentele de tristete sau de pasele proaste. Țin sa va anunt ca exista si acum, iar data viitoare, cand o sa mergeti intr-o clasa, uitati-va mai atent la sufletele prezente si nu uitati ca nu pentru toti e usor si uneori tot ce ne lipseste e o privire incurajatoare. Stiu ca fericirea nu e o materie si nu doriti sa predati asa ceva. Ne amintim de fiecare om care a trecut prin liceu; vrem sa ne amintim de bine.
Nu o sa-mi amintesc definitia romanului sau a schitei, dar o sa-mi aduc aminte de acea zi in care v-ati permis sa lasati materia deoparte pentru a ne cunoaste, pentru a ne aminti ca nu e prea tarziu sa vedem fiinta umana", a scris eleva in lucrarea sa.
RASPUNSUL PROFESORULUI LA ESEUL ELEVEI
"Da, stim cum e adolescenta, insa o cunoastem acum doar teoretic. Memoria noastra e usor disfunctionala; ne imaginam intotdeauna ca am fost adolescenti mai responsabili decat voi, ne inchipuim ca toata adolescenta noastra a fost petrecuta prin biblioteci, ca eram cuprinsi de o sete nemarginita de cunoastere.
Daca am fi sinceri cu noi insine, ar trebui sa admitem ca nu eram deloc asa. Asadar, invata sa iti ignori profesorii atunci cand iti cer sa nu mai fii vesela. Invata sa fii selectiva. Nu te impovara cu propriile noastre depresii, atunci cand, nemaireusind sa le facem fata, le aducem in fata clasei. Sensibilitatea e o calitate si daca vreunul dintre noi, profesorii, iti spune ca nu e asa, ignora-l! Fara agresivitate, fara revolta exterioara, doar cu zambetul superior al aceluia care intelege ca noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigiditatile noastre. Nicio pedeapsa nu trebuie sa te faca sa-ti pierzi libertatea interioara de a gandi asa cum vrei, asa cum crezi! Limba si Literatura Romana, ai dreptate, nu se reduce la definitia romanului si a schitei.
Trebuie sa vi le dictam in caiete pentru ca unii considera ca ele sunt esentiale si le-au trecut in programa de bacalaureat. Literatura romana e un obiect care trebuie sa iti stimuleze sensibilitatea, nu s-o inhibe. Daca nu reusim sa o predam asa, inseamna ca noi suntem cei vinovati, nu materia in sine. Daca suntem si preferam sa ne comportam ca niste dinozauri, nu ne lua in seama!
Dinozaurii isi imagineaza ca lumea le apartine, insa, in cele din urma, ea apartine celor ca tine! Fericirea nu poate fi predata de catre noi. Prin natura meseriei, prin faptul ca trebuie sa ne ducem existenta cu salarii cuprinse intre 200 si 400 de euro (lucru de care voi nu va faceti vinovati!) si, nu in ultimul rand, prin faptul ca, pur si simplu, suntem mai batrani, noi ne aflam in situatia nu de a preda fericirea, ci de a o invata de la voi. De data asta, voi sunteti profesorii! Daca vedeti ca suntem prea incapatanati ca sa invatam ceva de la voi, procedati asa cum facem si noi. Treceti-ne cate un doi in catalogul vostru personal, incercati sa ne faceti sa intelegem ceva, iar daca nu vom reusi, lasati-ne corigenti si mergeti mai departe! Lumea noastra e aproape de apus, a voastra abia daca a trecut de rasarit", a scris Ovidiu Ivancu. -
sursa:.rol.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu